Leziuni ale cartilajului

Termenul leziune de cartilaj sau leziune de cartilaj articular rezumă un spectru de diferite leziuni ale cartilajului, de obicei folosit în contextul deteriorării cartilajului hialin din articulațiile diartrodiale.

Într-un sens mai restrâns, leziunea de cartilaj descrie tipuri de leziuni articulare cu excepția osului și a plăcii osoase subcondrale. Dacă aceasta din urmă este afectată, se referă la leziune osteocondrală.

Epidemiologie

Leziunile de cartilaj sunt destul de frecvente, în special printre sportivi, cu o prevalență totală sugerată de până la 36% doar la genunchi în această populație. Leziunile de cartilaj sunt adesea asociate cu leziuni ligamentare.

Prezentare clinică

Simptomele vor varia în funcție de tipul, amploarea și cronicitatea leziunii de cartilaj și includ umflare, durere și scăderea amplitudinii de mișcare a articulației afectate, precum și rigiditate sau instabilitate.

Complicații

Complicația tipică a leziunii de cartilaj este osteoartrita precoce a articulației afectate.

Patologie 

Corelatul patologic al leziunii de cartilaj este caracterizat de moartea celulelor condrocitelor, rezultând în diferite modele de defecte sau discontinuități condraline.

Etiologie

Leziunile de cartilaj rezultă din traumatisme sau încărcări repetitive din cauza suprasolicitării și sunt cauzate de diferite forme de stres și forțe de încărcare, respectiv forțe de compresie și forțe de forfecare prin traume directe contondente, încărcare prin impact indirect și/sau încărcare torsiune. Forțele de tensiune care afectează articulațiile diartrodiale acționează în principal asupra tendoanelor și ligamentelor, dar pot provoca leziuni secundare ale cartilajului.

Subtipuri Diferitele tipuri de leziuni ale cartilajului includ:

• Fisura condrală (compresie)
• Fractura condrală (compresie)
• Delaminarea condrală (forțe de forfecare)
• Defect condral

Caracteristici radiografice
Leziunile de cartilaj sunt cel mai bine evaluate prin RMN, artrografie MR sau CT. Caracteristicile variază în funcție de tipul leziunii.

RMN-ul arata imaginile ponderate intermediar, sunt cel mai frecvent utilizate clinic pentru imagistica musculoscheletală și, de asemenea, în evaluarea leziunii de cartilaj împreună cu imaginile ponderate T1, T2 și PD.

Tehnici precum cartografierea T2, imagistica prin difuziune, RMN de sodiu, dGEMRIC, T1 rho și secvențele ultra-scurte TE sunt încă mai mult subiect de cercetare decât aplicare clinică.

Caracteristicile uzuale pentru diferite leziuni includ:

• Leziuni traumatice acute: margini clar delimitate cu o zonă de tranziție îngustă
• Leziuni degenerative: defecte superficiale cu o zonă de tranziție largă

Localizarea defectelor cartilaginoase este clasificată conform sistemului alfanumeric de cartografiere ICRS.

Un sistem comun de clasificare a defectelor condraline este clasificarea Outerbridge modificată.

Artrografie CT/RMN
Ambele tehnici au o precizie ridicată, similară ca sensibilitate și specificitate, în special pentru leziunile de cartilaj de grad înalt.

Tratament și prognostic

Tratamentul depinde de tipul, amploarea, acuitatea leziunii, simptome, precum și de vârsta și activitatea pacientului și variază de la repararea directă cu pini bio-absorbabili sau șuruburi, la simpla debridare și lavaj până la diferite metode de reparare și reconstrucție a cartilajului.